Ce nu stiam despre maslin

Standard

Originar din Africa de Nord, dupa anumiti cercetatori bine documentati, maslinul este cunoscut din vremuri imemoriale. Geneza ne vorbeste despre porumbelul  (simbolul crestin pentru Sfantul Duh) care ii aduce lui Noe o creanga de maslin anuntandu-i retragerea apelor, pentru ca in Grecia sa devina un simbol al pacii si apanajul zeitei Atena.

In stare salbatica anterior intemeierii Cartaginei, maslinul era folosit de berberii care obtineau cantitati reduse de ulei. Pana tarziu, in sec.I d.Ch. baza productiei de masline in Imperiul Roman o constituia maslinul salbatic (Sf.Ap.Pavel- Rom.XL). Incepand cu expansiunea punica, maslinul cunoaste o dezvoltare deosebita in ceea ce priveste cultivarea si exploatarea lui. Magon (sec.V i.Ch.) consacra spatii largi in tratatul sau de agronomie acestei culturi.

Cartaginezii au fost cei care au inceput sa altoiasca maslinii, crescand astfel nu doar productia/cantitatea de masline, ci si calitatea lor si a uleiului obtinut. Magon recomanda spatierea maslinilor  la 75 de picioare (22,5m) in toate sensurile (azi, spatiul este in mod obisnuit de 24m) sau de 45 de picioare (13,4m) daca solul e mai slab si zona e mai expusa vanturilor. Asa s-a ajuns la un randament mediu de 70-80 de litri la mia de livre (327kg), dar se putea ajunge in unele situatii si la 200 de litri la aceeasi cantitate de masline (ceea ce reprezinta 1-2% din totalitatea maslinilor din acea vreme).

In 350 i.Ch., pe Djerba se producea ulei de masline din pomi salbatici (ceea ce inseamna ca aveau la dispozitie foarte multi avand in vedere ca productia era insemnata), iar in sec.IV déjà in insulele Kerkenah si in Sahel se producea ulei in « mare abundenta », mult peste necesar.

La Cartagina, in cartierul exterior Megara, peste tot erau gradini cu maslini si alti pomi fructiferi generos intretinuti cu ajutorul unei retele de canale sinuoase de irigatii, iar in pen. Cap Bon livezile de maslini i-au uimit pe grecii lui Agathocle, tiranul Siracusei (aug.310 i.Ch.), conform marturiei lui Diodor din Sicilia.

Romulus a ridicat un templu dedicat nimfelor unde, pe altar, curgea mai putin vinul si, cu atat mai putin sangele, dar unde erau aduse ofranda cupe cu ulei de masline, iar Alexandru cel Mare stropea cu acelasi ulei piatra de mormant a lui Ahile.  Maslinele dau uleiul care, dupa paine si vin este al treilea dar pe care Dumnezeu l-a dat umanitatii si mijloceste uniunea pruncului cu Divinitatea prin botez.

Prepararea maslinelor verzi urmeaza acelasi tratament de secole. Iata o metoda de pregatire larg raspandita : o data culese, maslinele se pun in apa care va fi schimbata timp de noua zile pentru a elimina nota amara. Cand termenul expira, pretioasele masline vor fi lasate intr-o saramura cu o concentratie de 10g de sare la 100ml de apa.

Share

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s